JURNALUL UNUI EMIGRANT IN CANADA
12. Sept
-Ne-am cumparat o casa noua in Canada. Sunt foarte emotionat. Aici e atat de frumos. Muntii sunt de o splendoare nedescrisa. Abia astept sa ii vad acoperiti de zapada.
14. Oct.
-Canada. E cea mai frumoasa tara de pe Pamant. Frunzele au primit toate acele minunate nuante de culoare galbena si portocalie. M-am plimbat cu masina prin natura si am vazut cativa cerbi. Sunt atat de gratiosi. Cerbii sunt cele mai frumoase animale. Cred ca am ajuns in paradis. Iubesc Canada.
11. Nov.
-Ziua sarbatorii nationale. In curand incepe vanatoarea cerbilor. Nu imi vine sa cred ca cineva poate sa ucida un animal atat de frumos. Sper ca va ninge in curand. E atat de frumos aici.
2. Dec.
-Azi noapte a nins pentru prima oara. M-am sculat si am vazut ca este alb peste tot ca in cele mai frumoase vederi. Am iesit afara, am curatat in fata casei si apoi ne-am batut cu bulgari de zapada (eu am castigat). Cand a trecut masina de curatat zapada am curatat din nou in fata curtii. Tara deosebita. Iubesc Canada.
12. Dec.
-Azi noapte a nins iarasi. Masina a curatat zapada din nou. Ne-a blocat intrarea in curte. Aici e splendid.
19. Dec.
-Azi noapte a nins iarasi. N-am putut sa scot masina sa merg la lucru. Aici e intr-adevar foarte frumos numai ca sunt obosit de curatat zapada (lopatarie). Din nou masina aia blestemata.
22.Dec.
-Cacatul asta alb nu s-a oprit toata noaptea. Am bataturi la maini de la lopata si ma doare spatele. Aceasta maimuta cu masina parca se ascunde dupa colt si numai asteapta sa termin de curatat in fata curtii. La naiba.
25. Dec.
-Craciun Fericit pe naiba. A nins din nou zapada asta nenorocita. Daca il prind pe homosexualul ala cu masina il omor. Fu.. le ...... ca nu arunca mai multa sare (pt. topit zapada) pe sosele.
27. Dec.
-Azi noapte iarasi zapada. Nu ies de trei zile din casa doar ca dau cu lopata intr-una dupa ce trece masina. Nu pot pleca nicaieri, auto este blocat sub un deal de zapada si mai e si foarte frig pe deasupra. Au spus ca la noapte va mai cadea inca 30 cm de cacatul asta de zapada.
28. Dec.
-Prognoza a fost proasta. S-au mai depus 50 cm nu 30 cm. Daca se continua asa nu se va topi pana la vara. Masina de curatat a ramas blocata si maimutoiul a venit la mine sa imi ceara lopata. I-am spus ca am rupt deja 6 curatand rahatul ce mi l-a aruncat in fata curtii. Era cat pe ce sa ii dau in cap cu lopata.
4. Ian.
-Am iesit din casa in sfarsit. M-am dus pana la alimentara sa cumpar de mancare si la intoarcere am lovit un cerb. Auto avariat in valoare de $3000. Bestiile de cerbi trebuie omorate. Sunt peste tot. De ce oare nu i-au omorat vanatorii toamna trecuta?
3. Mai
-Am dus masina la mecanic. Incredibil cat de mult a ruginit de la sarea aia nenorocita care se arunca peste tot, tot timpul iernii ca sa topeasca zapada si tot degeaba.
10. Mai
-Ma mut in Florida. Nu imi pot imagina cum cineva normal poate trai in Canada asta


Jurnalul unui emigrant in Canada care a ales sa se intoarca in Romania

8 Decembrie 2000: Aterizez pe frumosul Otopeni. Nici nu ies bine ca sunt inconjurat de conationali romi-romani care imi smulg bagajele din mana: “Lasa-ma boiarule sa te ajut la masina”. Vai ce primitoare tara! Imi dau lacrimile! Nu am lei asa ca le dau dolari. Cu siguranta privatizarea in Romania e pe cale buna.

15 Decembrie 2000: Nici urma de zapada! Cald si bine! Umblu in canadiana (sic) subtire! Ca iubitor de animale, aici e pentru mine: un grup de 10 caini ma inconjoara defiecare data cand ies din bloc si ma conduc spre tramvai (adevarul e ca ma cam fugaresc). Nu mai duc viata sedentara din Canada cand ma urcam imediat in masina din garajul subteran al blocului. Ce era sa fac! Tentatia era mare caci benzina era mult mai ieftina! Sunt fericit ca m-am intors! Cel mai bun pas facut in viata! Imi caut un apartament!

31 Decembrie 2000: Aproape am uitat cum arata zapada! Ce frumos e! Maine e Anul Nou! Am facut aceleasi aprovizionari ca in Canada dar m-a costat dublu! Ce bine ca am strans destui bani in Canada!!! Inca mai stau cu restul familiei intr-un apartament de 2 camere. In Canada I se spunea “one bedroom apartment” dar aici nu avem incotro si folosim si sufrageria ca dormitor! E sublim! Cu totii ne simtim asa aproape unii de altii (si la propriu si la figurat)!

3 Ianuarie 2001: Gata! E cazul sa-mi caut de lucru. Bine ca e soare afara si chiar stam cu geamurile deschise caci termostatul termocentralei si-a pus in gand sa ne usuce ca pe mumii! Aici nu-ti poti regla caldura dupa voie. Ce dor imi era de transportul in comun! Aproape uitasem de mirosurile imbietoare! Noroc cu cainii caci am prins si eu tramvaiul! Noroc ca l-am prins si am scapat de caini dar ghinion ca m-am urcat caci am fost jefuit in aglomeratie. Parca era mai bine cu masina!
9 Ianuarie 2001: Mi-am gasit un servici cu 400$. Pe langa media de 150$, sunt meserias! Nu gasesc nimic de inchiriat. Chiriile sunt scumpe, mancarea e scumpa, telefonul ma usuca iar benzina tocmai s-a scumpit! Dar ce-mi pasa mie caci oricum nu mai am masina! De doua zile nu mai avem nici apa calda nici rece.
Cica e seceta! Mai bine ningea cand trebuia sau se luau masuri cand s-a anuntat seceta!

3 Februarie 2001: Mi-am luat masina si sunt fericit! A trebuit sa caut in dictionar cuvantul “spaga” si l-am gasit ca slang. Inseamna tip or gratuity cu diferenta ca aici nu poti obtine nimic fara asa ceva. Cred ca toate spagile la un loc fac cat ½ din masina. Nu mai mentionez lupta pentru inregistrarea masinii si nenumaratele birouri la care a trebuit sa ma duc cu tramvaiul. Nu a fost o idee buna cu masina caci benzina iar s-a scumpit. Parca si in Canada fluctua pretul dar si in jos nu numai in sus!

10 Martie 2001: Azi a plouat in sfarsit! Mi-am schimbat deja amortizoarele la masina din cauza strazilor. Apa acopera gaurile si nu ai cum sa le colesti. Nu exista canalizare! Ba da, caci am vazut o tanti luand apa dintr-o balta cu cana si o punea intr-o galeata! Asta da privatizare! Cam ineficienta, e adevarat, dar sa mai zica Vestul ca nu avem initiative! Am calcat intr-o groapa si cred ca mi-am rupt glezna. M-am urcat in masina si, pentru ca nu e automata am apasat pe ambreiaj cu umbrela. M-am indreptat spre Urgenta urmarind o Salvare care, la un moment dat si-a deschis usile si a dat drumul la un om sa cada pe strada. Nimeni nu a bagat de seama. Am ajuns la urgenta de unde a trebuit sa fug la farmacie sa-mi cumpar radiografii, bandaje si un sac de ghips. A inceput sa arate cam lugubru pe aici.

9 Aprilie 2001: Inca nu pot merge la servici din cauza gleznei asa ca imi voi deschide un business de acasa! Nu se poate caci imi trebuie prea multe hartii care se obtin de la 5 birouri localizate in 5 cartiere diferite. Nu am cum sa o fac prin internet ca in Canada! Da noroc ca am masina! Stiam eu ca nu am luat-o de pomana!

10 Aprilie 2001: Ma uit pe geam la masina mea din fata blocului si observ ca arata cam ciudat. Cobor si constat ca era schioapa de o roata si oarba de oglinzile retrovizoare si violata la portbagaj. Chem militia (pardon, politia) si ii astept in statia de tramvai caci nu aveau benzina pentru masinile lor Renault recent achizitionate. Voi vinde masina!

1 Mai 2001: Cald afara iar in casa si mai cald. Acum nici nu pot deschide geamurile caci la coltul blocului e un caine mort intrat in putrefactie de aproape o saptamana care miroase rau si nimeni nu il ia. In schimb, masina mi-a disparut aproape complet. Numai caroseria mai sta marturie a ceea ce a fost odata “masina mea”. Daca stiam, bagam cainele putrezit in ea si poate disparea si el! Trebuie sa fi venit Primavara in Canada! Maine imi iau bilet.

2 Mai 2001: Am incercat sa-mi iau bilet dar cel mai curand e pe 15 Iunie 2001. Doamne, cati romani pleaca! Ii inteleg.

13 Iunie 2001: Imi dau seama ca ACASA e acum Canada unde e zapada cand trebuie sa fie zapada, unde e soare cand trebuie sa fie soare, unde imi pot lasa masina deschisa si cu cheile in ea pe strada, unde caini gasesti doar de cumparat sau pe gratis de la magazine, unde nu sunt injurat pe strada, unde nu sunt gropi sa-mi rup picioarele, unde imi pot controla temperatura in casa, unde am aer conditionat, unde vanzatoarele au placerea de a ma servi si nu obligatia de a imi face un serviciu, unde soarele se reflecta in geamurile zgarie-norilor si nu in gunoaiele de pe strada, unde “spaga” nu exista decat printre grupurile de emigranti care vor sa transforme Canada in Romania, China, Uganda, unde lumea iti spune “Yes, please”, “No, please” si “Excuse me” in loc de “Da nu vezi, de ce mai intrebi?”, “Nu ba!” si “Uita-te ba pe unde mergi bai ochelaristule”, unde in caz de urgenta sosesc politia (in masini), pompierii si salvarea in acelasi timp. Poate nici Canada nu e perfecta dar macar acolo mai sunt inca oameni care lupta pentru acest lucru.

1 Decembrie 2001: E clar ca toate greselile se platesc! Nu am realizat ca am depasit cele 6 luni cat aveam dreptul sa stau in afara Canadei si prin urmare mi s-a refuzat intrarea.

Mai este ceva recipientele verzi destinate materialelor reciclabile, devin in conditii atmosferice favorabile, o sursa serioasa de mizerie. Explicatia consta in combinarea efectului vintului puternic, de care Montrealul nu duce lipsa, cu greutatea mica a plasticelor sau hirtiilor puse unele peste altele in asemenea cosuri deschise. Apar, asadar, peisaje mai putin placute care mai ales daca

Noi nu te credem. Suntem convinsi ca surprinzi doar imagini din ghetouri, ceva gen Ferentari, unde doar ultimii oameni locuiesc! Nu avem nevoie de pozele tale intrucit posedam informatii, din surse sigure, care ne zic ca totul va fi bine. Sintem extrem de decisi si in consecinta nu se poate sa nu reusim! Pleaca, lasa-ne! Orasul are o multime de parti bune iar tu ne arati numai deseurile. Asa cum multi altii inaintea mea au emigrat si realizat ceva, tot astfel se va intimpla si cu mine pentru ca nu oi fi eu cel mai prost.Ca au realizat ceva nu incape indoiala. Se pune totusi, intrebarea: Ce anume?

Garaje Canadiene

Ma intilnesc intr-o zi cu un cunoscut, bulgar de origine, mare pasionat de masini la mina a doua. Cu el poti sta ore intregi vorbind pe aceeasi tema, automobilele. Chiar daca incerci sa deviezi cumva discutia, in citeva minute revine la subiectul sau preferat. Dupa o scurta introducere in care m-a pus la current cu ultima sa achizitie, era vorba de niste piese uzate, il aud ca s-a mutat intr-o locuinta cu garaj. Imi si inchipuiam o incapere confortabila, sub casa, in care se patrunde pe o panta cu striuri antiderapante, ce sa mai vorbim, un loc la care viseaza orice vehicul personal. “Hai sa ti-l arat” imi spune.

Dintr-o data dupa o cotitura vad masina dind sa se opreasca linga un coviltir de folie, nu tocmai urit! Am fost sigur ca despre el era vorba, dar nu, gresisem stradela, asa ca a trebuit sa mai facem unele manevre pina am ajuns in fata unei magazii pe care scria Pericol Ciine De Paza. “Asta este”, imi zice bulgarul. Intr-adevar la capitolul marime era impresionant. Ceilalti indicatori insa, imi indrumau rationamentul spre constructiile din curtea unui taran gospodar.

M-am despartit de amicul meu, felicitindu-l calduros pentru norocul ce daduse peste el. Este lucru mare sa-ti poti adaposti vehiculul personal undeva. Asa sansa mai rar. Am uitat sa va spun ca la trei case distanta era o statie de autobuz iar la nici 300 metri una de metrou, ca sa nu mai amintesc de drumul de biciclete care trecea prin preajma. Ce sa mai vorbim, bulgarul, avea o plaje variata de optiuni de transport, lucru, trebuie sa recunosc, de invidiat.

Refuzind politicos oferat sa de a ma duce cu masina acasa si pretextind ca am unele treburi tocmai in partea cealalta a orasului, loc in care se ajunge usor cu metroul, mi-am luat la revedere de la el pierzindu-ma printre case. Adevarata mea intentie era de a-mi intregi colectia de poze cu garaje, care dupa cite am constatat ulterior, sunt din abundenta si de toate tipurile fiind greu de gasit indivizi care sa nu-si gaseasca ce doresc. Adica ai de unde alege.

In urma cu ceva timp am prezentat doua fotografii infatisind balcoane inchise cu folie. Imaginile expuse mai jos vin sa intregeasca, cu mai multe amanunte, lumea mirifica a stradelelor orasului Montreal. La o prima vedere s-ar putea crede ca folia este un semnalment al saraciei si mizeriei. Eroare mare! Aflu saptamina trecuta ca, de fapt, sunt necesari ceva bani pentru a confectiona invelisurile termice din imaginile de mai jos. Nu este vorba numai de masa plastica, ea nu costa mult. In majoritatea cazurilor trebuie construit un cadru de lemn destul de scump, asa ca putina lumea isi permite luxul izolarii exterioare folosind folia. Totusi pentru aceia care au fonduri banesti suficiente, m-am gindit ca nu ar strica o prezentare ampla a mai multor modele constructive adaptade la necesitati diverse: parter, etaj, intrare principala, etc.

Comparati cu metroul din Bucuresti

In repetate rinduri am auzit sau am citit pe internet diverse pareri potrivit carora Montrealul nici nu se compara cu Bucurestiul. La inceput, in Romania fiind, am crezut. Textele de pe forumurile de emigrare scrise de cei deja plecati imi dadeau impresia ca respectivii au facut o mare afacere venind in Canada. Neavind posibilitatea sa verific spusele lor tindeam sa le dau dreptate. Nu se poate, imi ziceam, ca atita lume sa vorbeasca doar ca sa se afle in treaba. Fusesem in Germania unde ramasesem placut impresionat de curatenia oraselor. Imi imaginam ca ceva asemanator se gaseste peste ocean.

Din pacate am avut neplacuta surpriza sa ma insel. Nu imi dau seama ce au vazut unii, ce ii face sa fie asa de multumiti cu noua locatie, de ce spun ei ca nu exista comparatie. Daca luam ca exemplu Metroul notam ca sunt peste tot similitudini cu cel romanesc. In Montreal ziarele, indeosebi jurnalul Metro distribuit fara bani, se gasesc mereu aruncate pe podea, parca in bataie de joc. Zi de zi o gloata de nesimtiti de toate culorile si rasele le citesc dupa care le abandoneaza, apoi vin altii cu unele noi si asa mai departe pina se ajunge la cifre de paritate intre numarul de locuri si cel al ziarelor. Unde este civilizatia nemaipomenita vazuta de unii.

Este greu de spus ce-i determina pe unii sa sustina superioritatea pe toate planurile a Montrealului fata de Bucuresti. Incetul cu incetul iti dai seama ca diferente prea mari nu exista. Totul este sa compari obiecte de acelas fel conform unei binecunoscute reguli care se invata la matematica in clasa intii. Daca te apuci si zici: "Uite ce zgirie nori acoperiti cu sticla sunt in Canada si ce case de paiante in Ferentari" inseamna ca ai uitat regula. Pune alaturi, de exemplu, doua vagoane de metrou si vei constata ca iti va fi foarte greu sa inclini balanta in vreun fel.

Am rezolvat-o si cu mobila

Avem mobila, ia neamule mobila, cit mai este şi pana nu dispare, nu te costa nimic, este pentru toata lumea, pentru toti emigrantii. Nu mai ezitati, nu va mai ginditi, ca pierdeti timpul pe socotela voastra. Canada va asteapta cu o groaza de lucruri, toate numai pentru voi. Cu doar citeva mii de dolari, bani obtinuti in ani de munca sau prin vinzarea unui apartament dat de parinti, adica o nimica toata, puteti sa veniti peste ocean unde va asteapta o lume de vis in care mobiliere de tot felul si pentru toate gusturile va roaga sa le saltati. Veniti fratilor in tara minunilor in care televizoarele, aparatele electrocasnice, scaunele, mesele, cutiile de noptiera, saltelele, oglinzile, cuptoarele cu microunde, chiar si aragazele se gasesc pe strazi la indemina fiecarui nou venit.

De multe ori, potentialul aspirant la parasirea tarii, nu are suficienta informatie, sta se codeste, vremea se scurge si pe urma se trezeste ca nu mai indeplineste punctajul de migrare. Nu te mai suci, nu te mai invirti, nu te mai scarpina, vino omule ca ai de ce.

Cita lume are privilegiul sa gaseasca pe strada, in vreunul din orasele tarii noastre, un mega radio model 1936 sau un patefon cu boxe din 1941, toate in stare de a servi la ceva. Nu poti avea pretentia sa mai si functioneze insa macar ca masa le poti utiliza. Asa ca o sugestie, cu piesele din Fig.1 s-ar putea concepe un bufet de bucatarie. Sertarele din stinga ramin la locul lor, radioul din 36 la fel, numai ca trebuie intors cu partea cealalta unde avea usile, ca sa-l poti transforma intr-un dulap de vase. Entitatea alba din dreapta spate o puneti peste radio, este buna pentru pahare sticle, ma rog care ce vrea sa faca cu ea. Patefonul cu boxe il faci masa. Era sa uit elementul esential al unei bucatarii: aragazul. Pentru mai multe detalii va rog sa consultati imaginea numarul doi. La o privire mai atenta, putem nota in plan indepartat chiar si un cuptor cu microunde. Cei cu copii, sa nu uite sa ia masuta verde cu alb, ca la patefon nu este loc pentru toti.

Cu bucataria am cam terminat, trecem la sufragerie, primul lucru la care ne gindim fiind o canapea si niste fotolii. Aici oferta strazii este extrem de bogata. Practic poti avea tot ce vrei. Trebuie sa fie prea mofturos ca sa nu-ti placa o piesa ca in sau un fotoliu cum este cel roz din dreapta asezat pe o saltea numai buna de tras un pui de somn, sau cele doua albe din Televizorul si suportul pe care sa-l pui le iei din Nu te lacomesti la amindoua aparatele, mai lasi si la altul. In general strada este un loc unde ai de unde alege, greu sa gasesti pe cite unul sa nu fie satisfacut.

In ceea ce priveste dormitorul ai saltele cite vrei. Daca vii prea tirziu le gasesti strinse si depozitate intr-un loc . Diversi gunoieri amatori le aduna si le dau la reconditionatori ca sa poata fi vindute la mina a doua. Acelas lucru este valabil pentru orice obiect cit de cit util aflat sub cerul liber prin fata caselor.